Gătește, fă copii și nu-ți uita menirea! Pe când parastasu’ doamna?!

Joacă, joacă, nu te-opri!/ Vremea e să faci copii!/ De nu-i faci, ești blestemată,/ Nu mai ești numită ,,fată”. // Fă mâncare, nu citi!/ Spală, calcă, nu dormi!/ Ține mereu capu-n jos,/ Chiar și când e dureros.// Gura să nu o deschizi,/ În viață nu tu decizi,/ Drepturi tu degeaba ceri,/ Mai continuă să speri!/ Uite, ți-ai uitat menirea.../ Asta-ți este mulțumirea?/ Ia-ți unu să te dezvețe/ De gândirile mărețe!// De ți-a dat și te-a lovit,/ Taci, că tu nu l-ai cinstit!/ Vrei respect, egalitate?/ Iubire, fidelitate?/ Viața pentru tine-i dată,/ Doar să naști, nu-i variată!/ Cei din jur știu ei mai bine,/ Ce-i mai  bine pentru tine! -V.M

Pentru ce ne-am născut? Să fim? Doar să existăm și în funcție de ceea ce dictează societatea să ne îndreptăm spre un scop definit de alții? Cum se poate ca în secolul XXI să mai punem la îndoială egalitatea dintre un bărbat și o femeie? Cum se poate să mai acuzăm tot victima unui abuz? Cum găsim scuze agresorilor și vină victimei? Sunt întrebări pe care multe femei și le pun, dar sunt și femei care susțin inegalitatea și blamează pe cel/cea în suferință.

Ne-am născut-cele mai multe dintre noi- într-o lume în care ai un rol bine stabilit: fă un copil, găsește pe unu, fă-ți o casă și e totul frumos. Lasă-te protejată, întreținută și vei fi răsplătită de către bărbatul binevoitor care îți este superior. Noi, ființe plăpânde și fără ajutor, existăm, respirăm și ne îndeplinim spectaculoasa menire numai prin bărbat. Cine nu are planuri de căsătorie, copii și casă este descalificată din joc. Deci, aveți grijă cum jucați, pentru că altfel pierdeți marele premiu: felicitările societății.

Nu o dată, ci de mii de ori am fost întrebată: ,,Când faci un copil?! Fii mamă tânără!”. Să ne înțelegem, doar eu și partenerul meu putem decide când facem un copil și eu nu vreau prea curând. Astfel de presiuni mă sâcâie și nu îmi dovedesc decât că unele femei doar asta văd într-o seamănă de-a lor: fabrică de copii și eventual, dacă se ridică la ceva standarde, poate o menajeră.

Să stabilim ceva: cu siguranță este ceva minunat să fii mamă și este ok să fii tânără și să ai o familie întemeiată, dar nu toate aspirăm la același scop. Cine stabilește când ești potrivită pentru a da naștere unui copil? Există o limită de vârstă și nu am aflat-o? Unele femei sunt pregătite emoțional să aibă copii și unele nu vooooooor. Mai tare, ca să se audă: NU VOR! Și nu înseamnă că dacă nu vrei copii acum sau niciodată, ți-ai ratat menirea… Menirea ta ca individ (bărbat sau femeie) este să fii fericit și să îți găsești împlinirea, indiferent dacă această menire este pe placul altora sau nu.

Stereotipurile ne-au făcut pe mulți dintre noi (bărbați și femei) să ne pliem pe ceea ce așteptă alții de la noi. Fericirea, liniștea, succesul nu au mărimi universale. Când cumperi haine, cumperi pentru tine și nu și pentru vecina. De ce? Pentru că poate ceea ce îți place ție nu i se potrivește ei, sau pentru că poate nu poartă aceleași mărimi. Femeile care sunteți cu forme și sunteți mai plinuțe, sunteți obligate să purtați mărimea xs! Nu contează că nu vi se potrivește, că vă simțiți prost sau că vă doriți să aveți în garderobă haine conforme cu nevoile voastre! Ei bine, așa e și în viață! Nu poți impune aceleași planuri, fiindcă nu toți avem aceleași experiențe, nu toți vedem lumea la fel și în niciun caz nu jocul dictează cursul vieții. Regulile pot fi schimbate, altfel, sincer, jocul nu mai devine distractiv și apropourile devin deplasate.

Ce este mai amuzant este că multe dintre aceste ,,sfaturi” de a te supune asupra unor idei învechite, sunt date de femei de vârste diverse. Sigur, pentru cele tinere, motivul este curiozitatea și lipsa bunului-simț, dar pentru cele mai în vârstă este fenomenul ,,o lecție de viață de la cei care știu mai multe decât tine”. Deja la o vârstă înaintată, trebuie să găsești o nouă ocupație. Ce ocupație mai bună decât cea de iluminare a tinerilor proști și nesăbuiți? Nu toți gândesc așa, dar majoritatea da! Astfel ajungi pus/pusă în situația în care ești luat/luată de poliția babetină (că ele se ocupă mai mult de această arie de dezvoltare și trezire a tinerilor) prin întrebări. Dacă ești norocoasă și ai un iubit, primești doar două: ,,Ce cuplu frumos! Da’ pe când nunta? Copil nu vreți?”. Consideră-te norocoasă, ai primit doar două. Ei bine, dacă ești singură, urmează interogatoriul: ,,Da’ câți ani ai? Nu vrei să te măriți? De ce nu? O să ajungi fată bătrână, măi mamă! Ascultă de mine, că eu sunt trecută prin viață și nu-ți vreau răul! Nu e bine să umbli așa. Hai mă, că nu ești urâțică, sigur vei găsi pe unul să te vrea.” . Era o domnișoară pe Youtube care la un moment dat, a atins acest subiect. Mai în glumă, mai în serios, fata s-a întrebat cum ar fi reacționat femeia dacă i-ar fi zis și ea: ,,Mamă, ce bătrânică drăguță! Da’ pe când parastasul, că vrem și noi să venim?”.

Doar pentru că cineva nu vrea copii, nu vrea căsătorie decât atunci când va simți și dacă va simți, nu înseamnă că și-a ratat viața și nu are nimic altceva de făcut pe lume. Unele femei asta simt și felicitări lor! Dar acum nu mai suntem ca pe vremurile bunicilor, când femeia stătea doar la cratiță, răbda săraca orice și creștea copii pe bandă. Și femeile pot alege, pot simți și decide pentru viețile lor! Și să nu-mi spună mie că pe vremuri nu se făceau atâtea și femeile nu erau decât sfinte și cuvioase, că nu e așa! Singura diferență este că acum oamenii fac totul în văzul lumii, toți știu că Maricuța și Florel vor avea un copil, deși nu sunt căsătoriți. Pe vremuri era gura lumii și rușinea. Azi este o expunere doar.

Pe de altă parte, înainte de a pune astfel de întrebări intime trebuie să știm că sunt multe motive pentru care o femeie nu are copii: fie nu poate, fie nu vrea, fie are probleme de sănătate, fie nu e treaba ta! Ne-am obișnuit să ne băgăm nasul în sufletele oamenilor și să atingem toate butoanele posibile, ne-am gândit că putem intra ca niște nesimțiți în interior și să deschidem răni care nu ne aparțin. Cum credeți că este să știi că vrei ceva și nu vei avea niciodată și vine constant câte unul/una să-ți aducă aminte? Da, am zice că nu știm atunci când o facem. Nu e scuză. Bunul-simț ar trebui să ne împiedice să ne dorim să aflăm anumite intimități, dacă omul nu ne cere părerea. Nu facem decât să înrăutățim situația și să demonstrăm ce educație avem. Adică dacă un om are cancer și îi cade părul, te duci și întrebi de ce nu mai are păr? Dacă nu are copii, ne permitem să spunem ,,de ce”?

Da, știm! Asta spun mulți că ne este soarta… Bla, bla bla! Păi atunci ce să mai vorbim de egalități de drepturi, când ne băgăm cizmele în inima cuiva? Da, avem sau nu puterea de a da naștere, dar asta nu înseamnă că suntem obligate, că e normal să-ți bagi bocancii cu mizerie pe unde vrei și că noi trebuie să ne acceptăm soarta. Care soartă? O soartă în care trebuie să depind de un bărbat? O soartă în care să nu am dreptul la cuvânt? O soartă în care trebuie să fim cum vor bărbații? O jalnică soartă în care să nu avem drepturi egale și să fim la picioarele altora? Cui îi convine această viață, n-are decât! Dar multe ne dorim altceva decât o casă și un copil, mai mult decât un partener de viață, mai mult decât spălat, gătit și uneori serviciu. Vrem regăsire, iar asta nu corespunde cu un tipar. Pur și simplu, nu toți oamenii vor aceleași împliniri, nu toți se regăsesc în același job și nu toți trec peste greutăți la fel. De ce ar fi viața intimă a cuiva o excepție de la regulă? Iar dacă un copil și un soț și o casă este ceea ce îți dorești, să le obții că așa simți, nu doar pentru că asta are majoritatea. Femeie, fii puternică, fii independentă și fericită. Uneori fericirea nu are o listă de bifat, un prototip de respectat și nici joc de câștigat după regulile altora. Ce-ți dorești să fie din suflet, restul intră în competiția impusă de ei, de cei care știu ce-i mai bine pentru tine! Fiți printre femei unite, iar dacă fericirea altcuiva nu corespunde cu a voastră, să știți că științific vorbind, este normal! O fi o lume a bărbaților (după cum zice un cântec), dar treaba noastră nu-i să completăm pe cineva, ci să fim egali. Egali în îndatoriri, în respect și în societate! Femeia este femeie cu sau fără un bărbat la braț.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s